Creșterea plăților necesare pentru a proteja pădurile capabile să stocheze carbon: studiu

Schemele concepute pentru a proteja pădurile tropicale de defrișare bazate pe carbonul pe care îl depozitează au nevoie pentru a-și mări plățile de protecție, astfel încât să concureze financiar cu potențialele profituri din plantațiile de cauciuc, potrivit unui studiu publicat vineri de Universitatea din East Anglia (UEA).
Pădurile, care sunt păstrate intacte, absorb și stochează carbon. Acest proces poate fi tradus în „credite de carbon” care pot fi oferite indivizilor, organizațiilor sau chiar țărilor, pentru a-și compensa propriile emisii de carbon sau în eforturi mai ample de combatere a schimbărilor climatice globale.
Studiul, condus de UEA, constată că, fără o compensație financiară sporită pentru creditele de carbon forestier, tăierea pădurilor va rămâne mai atractivă decât protejarea acestora.
Creditele de carbon au un preț în prezent de la cinci dolari SUA la 13 dolari SUA pe tonă de CO2 pe piețele de carbon.
Dar acest lucru nu se potrivește cu costul real de prag de rentabilitate al protejării pădurilor tropicale de la transformarea în cauciuc din Asia de Sud-Est, care este între 30 de dolari SUA și 51 de dolari SUA pe tonă de CO2, potrivit studiului.
Pădurile sunt transformate în plantații de cauciuc în Asia de Sud-Est, a declarat cercetătorul principal Eleanor Warren-Thomas de la UEA, care lucrează acum la Universitatea din York.
„Este mai puțin probabil ca pădurile să fie protejate folosind finanțarea carbonului dacă plățile care vin sunt mult mai mici decât profiturile pe care le-ar genera pădurea dacă ar fi tăiat”, a spus Warren-Thomas.
„Arătăm că acolo unde cererea de teren pentru plantațiile de cauciuc conduce la defrișare, este puțin probabil ca plățile de carbon să pară o alternativă atractivă”.
Studiul a fost publicat în revista Nature Communications.